Romania - Moldova, sau politica "big brother"

Ma intreb daca inceputul acestei saptamani, linistit de altfel nu ar trebui sa ne ingrijoreze. A devenit obisnuinta ca atunci cand lucrurile sunt calme, presa sa ne trezeasca din letargie cu stiri bomba, cu evenimente care sunt prezentate bombastic, menite a face din tantar armasar, totul pentru a-si epuiza tirajele, totul pentru a ne aminti ca a patra putere in stat vegheaza. In astfel de momente omul de rand ar trebui sa-si ia ragazul necesar si sa rememoreze evenimentele zilelor trecute, analizandu-le detasat de ceea ce spun sau ne impun ca adevar indubitabil "analistii". Ma conformez, nu de alta dar ultimele doua saptamani m-au ametit ca volum informational (degajat de "presa neaservita unui grup sau altuia de interese") si deconspirari menite sa faca invidioase cele mai tari servicii secrete, ca tot se vehiculeaza in ultimul timp la modul enervant acest termen.
Constat urmatoarele lucruri:
De siguranta nationala s-a ales praful. Lasand deoparte decizia de retragere a trupelor din Irak, pe care sincer nu o vad ca fiind catastrofala pentru mersul politicii externe, evidentiind defapt dorinta majoritatii populare, si ingrijorandu-ma mai mult de declaratiile presedintelui, de intregire a Romaniei mari sub umbrela UE. Aceasta stire a reprezentat pentru mine cea mai grava incalcare a suveranitatii Moldovei, care chiar daca a fost facuta din considerentele apartenentei istorice la acelasi neam si la aceeasi limba, trebuie sa tina seama de realitatile geopolitice actuale. Traian Basescu ar trebui sa inteleaga ca Moldova este o tara suverana, care are o politica proprie si care nu trebuie tratata ca o provincie romaneasca, care asteapta sa fie bagata in seama. Ca urmare a acestor declaratii, transnistrenii au facut o mutare pe cat de simpla pe atat de periculoasa, suplimentand cu trupe granita moldoveneasca. Din dorinta de prea mult bine, Basescu a ajuns sa faca rau. Cu totii ne dorim o unitate a tuturor teritoriilor ce vorbesc aceeasi limba si impartasesc acelasi trecut istoric dar acest lucru trebuie sa se faca de comun acord, atat la nivel politic cat si la nivel popular, fara declaratii care pot pune in primejdie relatiile cu vecinii, facute cu cateva luni inainte de integrare.
Da, traim intr-o lume globala, da tindem la o constructie politica in care granitele vor juca doar un rol formal, dar intr-un asemenea context astfel de declaratii nu isi au locul. Am spus-o si ma repet, diplomatia este cea mai buna arma in politica externa. Cand se incearca rezolvarea unor probleme sensibile intr-un mod transant, exista riscul aparitiei disensiunilor.

Terra, intre "global warming" si "climate change" - o chestiune de interpretare

Ma uitam acum cateva zile la un documentar realizat de cei de la Frontline, si am fost foarte surprins sa constat procesul complex prin care trece o fraza menita a sta pe foaia de discurs a unui politician american. Cuvintele sunt analizate si sortate astfel incat ele sa gaseasca acceptare din partea auditorului, fiind implementate in faza de testare a discursului pe un grup restrans de oameni, prin intermediul focus grupurilor. Dar ce mi s-a parut cu adevarat fascinant, a fost modul in care oamenii resimt mai puternic impactul anumitor cuvinte sau sintagme, in urma carora creste gradul de identificare dintre ei si discursul respectivului politician.
Astfel, problema incalzirii globale, prezentata pana de curand cu termenul generic de global warming, nu reusea sa empatizeze cu votantii, facand dificila adoptarea unor politici ecologice foarte costisitoare. Pe de alta parte, in urma studiului a reiesit ca sintagma climate change, sensibilizeaza mai mult oamenii, facandu-i sa constientizeze mai mult pericolul asupra mediului.
Am inceput sa acord mai multa atentie luarilor de pozitie ce privesc masurile ecologice, cu atat mai mult cu cat chiar ieri s-a terminat simpozionul international intitulat Modificarile Climatice in Lumea de dupa 2012. Atat titlul evenimentului, cat si luarile de pozitie ale reprezentantilor statelor participante, contineau sintagma climate change, ceea ce mi-a confirmat inca odata daca mai era nevoie, faptul ca procesul de persuare realizat de profesionistii americani asupra opiniei publice este mult mai subtil si mai bine tintit decat limbajul de lemn, suparator si iritant cu care ne obisnuisera comunistii.
Dar revenind, poate ca ar fi indicat sa se initieze astfel de studii in mai multe domenii care privesc viitorul omenirii si care ar trebui prezentate in termeni capabili sa ingrijoreze mai mult oamenii, decat sa-i lase pasivi.
Simpozionul a urmarit constituirea unor eforturi globale menite sa ofere raspunsuri si solutii la problema schimbarilor de clima, cu atat mai mult cu cat in anul 2012 va expira Protocolul Kyoto, initiat in 1992 si care are rolul de a promova actiunile de reducere a emisiilor de noxe atat in tarile industrializate, cat si a celor in curs de dezvoltare. In urma intalnirii, se estimeaza ca punerea in functiune a Clean Development Mechanism (CDM) sa genereze un miliard de tone de reduceri de emisii toxice pana la finele lui 2012. Richard Kinley, seful Scretariatului pe Schimbari de Clima a Natiunilor Unite, a sustinut necesitatea contributiei Protocolului Kyoto, in directia adoptarii sale in tarile in curs de dezvoltare.
La ora actuala Terra se confrunta cu modificari climatice care vor avea un efect dezastruos asupra geografiei sale, efecte ce vor trebui gestionate cat mai curand necesitand o actiune coroborata a statelor lumii.

“Frate-frate”, dar baza e pe teritoriul nostru

Cred ca atunci cand strabunii nostrii si-au dat seama ca romanul are o inclinatie nativa de a face tampenii cu care ulterior sa-si justifice intreaga nereusita in viata, au inventat „da-i Doamne romanului mintea cea de pe urma”. Ulterior au revenit si au spus „mai bine mai tarziu decat niciodata”.
Doar asa se poate explica atitudinea senatorilor romani care, initial au dat Statelor Unite unda verde sa actioneze pe cont propriu, fara a consulta oficialitatile romane, pentru ca apoi sa conditioneze Armata SUA sa se consulte mai intai cu Bucurestiul, inainte de a lansa vreun atac din bazele situate pe teritoriul Romaniei. Sa nu fiu inteles gresit, sunt 100% de acord cu aceasta revenire a politicienilor romani, care arata ca poate aservirea fata de marile puteri nu-i tot ce-i caracterizeaza. Mi-as fi dorit doar ca acesta revenire sa nu fi fost necesara din start, cu atat mai mult cu cat ea s-a datorat in mare parte presiunilor presei.
Oricum, un acord in acest sens a fost semnat marti, 20 iunie si da acces armatei americane la baze pe teritoriul romanesc. Aceasta intelegere va intra in vigoare odata cu semnatura Presedintelui Traian Basescu. Senatorii romani cauta totodata sa obtina jurisdictie asupra armatei americane, in timp ce aceasta foloseste baza de pe teritoriul tarii noastre.
Se pare ca dupa ce in decembrie anul trecut, la vizita Secretarului de Stat American Condoleezza Rice, romanii si americani au fost numiti de aceasta „frati”, romanii au revenit la o alta vorba din strabuni legata de relatia dintre frati. Nu de alta dar intre timp avusese loc si un fratricid, Teo Peter killed by a „marine”.

Educatie si nu zboruri CIA. Summitul anual UE – SUA

Astazi, la Viena, are loc summitul anual dintre Statele Unite si Uniunea Europeana, menit sa aduca raspunsuri din ambele parti la problemele de interes comun, in special cele legate de lupta impotriva terorismului si a recentei crize nucleare Iraniene.
Singurul acord care se va semna intre cele doua parti, vizeaza domeniul educatiei, titlul exact fiind Agreement for the Renewal of the Cooperation Programme in the Field of High School and Professional Education, estimandu-se o finantare de 46 milioane de euro, de fiecare parte, pentru perioada 2006-20013.
Sunt curios sa aflu daca Roamania va beneficia de o parte cat de mica din aceste sume, astfel incat studentii romani plecati la burse sa nu se mai considere marginalizati de sumele derizorii cu care sunt finantati de statul roman in raport cu colegii lor proveniti din statele membre UE. Mai mult, care va fi finalitatea dezbaterilor legate de regimul diferentiat de aplicare a vizelor, stiut fiind faptul ca din cele zece state care au aderat la Uniune în 2004, doar Slovenia beneficiaza de programul de scutire a vizelor. Oare am visat prea devreme, noi romanii ca ne vom plimba nestingheriti prin Europa ?
Reprezentantii SUA, presedintele George W. Bush si secretarul de stat, Condoleezza Rice, vor trebui sa raspunda si unor intrebari mai delicate, precum închiderea centrului de detenţie de la Guantanamo sau zborurile secrete ale CIA care au survolat teritoriului Uniunii Europene. In aceasta ultima privinta analistii sunt destul de reticienti, estimand ca europenii nu vor ridica aceasta problema din cauza complicitatii mai multor guverne ale forului comunitar. Nu de alta dar atunci am fi aflat si noi enigma zborurilor CIA pe teritoriul Romaniei.

Spatiul, ultima frontiera

Departe de a fi genericul vreunui film sci-fi, titlul tradeaza intentia Statelor Unite de a demonstra tuturor odata pentru totdeauna ca lumea bipolara din timpul razboiului rece a luat sfarsit. Suprematia militara a Americii este recunoscuta de toti si cu toate acestea politica de inarmare dusa de SUA capata noi conotatii odata cu anuntarea intentiei de a-si dezvolta arme pentru folosirea in spatiu. Astfel, la Conferinta pentru Dezarmare de la Geneva, John Mohanco directorul adjunct al biroului pentru probleme de securitate al Departamentului de Stat American, a anuntat ca acest tip de arme vor fi folosite pentru a apara armata americana si satelitii comerciali si ca Washington-ul va respinge orice negociere la nivel global care sa-i limiteze acest program de inarmare.
Cele mai vehemente reactii au venit, dupa cum era de asteptat, din partea Rusiei si Chinei care au avertizat la inceputul lunii iunie despre pericolul dezvoltarii unor astfel de arme, cu atat mai mult cu cat exista un tratat vechi de 40 de ani care interzice folosirea in spatiu a armelor de distrugere in masa. Mohanco a precizat ca nu mai este nevoie de innoirea unui astfel de tratat, in timp ce ambasadorul chinez pe probleme de dezarmare Cheng Jingye, a atras atentia ca „bunurile din spatiu ale tuturor statelor vor fi in pericol, folosirea pasnica de catre omenire a spatiului va fi amenintata iar pacea si securitatea internationala subminate”.
Aceste amenintari nu i-au impresionat pe americani, Washington-ul fiind pregatit sa-si anunte noua politica spatiala la sfarsitul acestei luni. Nu ar fi exclus ca aceasta miscare sa fie regizata de SUA, pentru a-i oferi ascendentul psihologic asa cum a facut-o scutul anti racheta in momentele de „fierbinteala” ale razboiului rece, in fata statelor ce isi dezvolta programe de inarmare nucleara. Singura sustinatoare a Statelor Unite ramane, dupa cum era de asteptat, Marea Britanie.

In 1967 tratatul Natiunilor Unite, interzicea armele de distrugere in masa din spatiu, multi fiind aceia care s-au temut ca SUA sa nu se retraga din cadrul tratatului si astfel sa nu se creeze un precedent.

Romania in clasele primare ale scolii UE

Dupa 1 ianuarie 2007, atat statutul economic cat si cel politic al Romaniei vor suferi schimbari majore. Cu totii suntem constienti de acest lucru si cu cat vom intelege mai bine cum trebuie sa gestionam noile contexte, cu atat romanul va resimiti efectele negative la un nivel mai redus. Intr-un articol din cotidianul Gardianul, intitulat „UE se asteapta sa venim cu solutii pentru spatiul Marii Negre”, Sergiu Celac, director in cadrul Centrului International pentru Studii la Marea Neagra si fost prim ministru de externe in perioada post decembrista, ofera o imagine a perspectivelor Romaniei in politica externa, determinata de rolul ei la Marea Neagra.

In ce masura va deveni politica externa romaneasca un domeniu de competenta europeana?
Romania se va implica firesc in procesul elaborarii documentelor strategice cu bataie lunga ale Uniunii Europene in domeniul politicii externe, de securitate si aparare care, dupa cum se stie, se bazeaza pe consens. Asa cum am facut si pana acum intr-un cadru mai putin formal, vom avea posibilitatea oficiala, ca membru cu drepturi depline, sa punem pe masa propriile noastre probleme si preocupari, sa le argumentam temeinic si sa folosim competent instrumentele persuasiunii constructive.

Isi va schimba politica externa romaneasca reperele geopolitice si geostrategice?
Si da, si nu. Dintr-un anumit punct de vedere situatia se modifica intrucatva deoarece vom face parte dintr-o comunitate de natiuni care, cumulativ si intr-o masura crescanda unitar, reprezinta un jucator de dimensiuni strategice pe arena mondiala. Sub unghiul implicatiilor politice ale pozitiei geografice a Romaniei reperele fundamentale raman insa aceleasi. Tara este unde este (ca sa citam din clasici), iar aceasta situatie de fapt genereaza anumite interese si dicteaza o anumita ordine de prioritati.

Care sunt riscurile/provocarile pentru politica externa in cazul in care ne aflam pe unul din cercurile concentrice “exterioare” ale UE?
Teoria acestor cercuri concentrice – o speculatie intelectuala eleganta, de altfel – nu a “prins” niciodata la nivelul factorilor de decizie din cadrul Uniunii Europene si nu-si gaseste reflectarea in nici unul din documentele sale oficiale. Nu vad nici o ratiune valabila pentru a pregati un raspuns taios la o situatie ipotetica si putin probabila. Vom fi in inima UE din momentul aderarii, cu toate drepturile si responsabilitatile pe care aceasta calitate le implica.

Cum va afecta aderarea Romaniei raportul de forte dintre atlantisti si adeptii PESC? Va schimba aderarea optiunea atlantista pe care Romania a avut-o pana acum?
In primul rand, nu vad nici o contradictie intre convergenta euro-atlantica (dupa parerea mea, inevitabila) pe probleme strategice fundamentale de interes global si politica externa si de securitate comuna a Uniunii Europene.
In al doilea rand, nu vad nici o dichotomie intre a fi un “bun european” si un “bun atlantist”. Cred ca, in masura in care Romania va putea contribui la o reechilibrare a continutului dezbaterilor mai mult ideologice decat de politica practica pe aceasta tema, atat solidaritatea europeana, cat si cea euro-atlantica vor avea de castigat.

Pe ce arii regionale se va concentra politica externa a Romaniei?
Va trebui sa fim pregatiti, intr-o masura mai mare decat a fost nevoie pana acum, sa avem puncte de vedere bine conturate pe o arie problematica mult mai vasta, care priveste interesele si modalitatile de actiune ale UE ca jucator global.
In mod concret insa, partenerii nostri din UE se asteapta, pe buna dreptate, ca noi sa venim cu idei, initiative si solutii constructive privind acele zone pe care se presupune ca le cunoastem cel mai bine si unde avem ceva mai concret de spus, adica sud-estul european precum si regiunea extinsa a Marii Negre si spatiile situate la nord si la est de aceasta.

Analiza acestui interviu reliefeaza termenii dupa care trebuie sa-si construiasca strategia de politica externa orice diplomatie puternica:


In concluzie vom avea drepturi, ne vom putea urmari interesele nationale coroborate cu cele ale Uniunii Europene, in schimb va trebui sa dam dovada de initiativa, sa ne implicam, sa ne asumam responsabilitati, sa oferim solutii si sa aducem argumente, toate acestea sub semnul consensului, elementul fundamental in diplomatie si la care clasa politica romaneasca gafeaza puternic.
Astfel Romania va fi asemeni unui elev care invata in scoala primara regulile de viata, in cazul ei abc-ul politic.

Politica de intimidare

Si iata ca Rusia nu se dezminte. Pe fondul intentiei Ucrainei si Georgiei de a adera la NATO, „uriasul adormit”, cum pe buna dreptate a fost numita fosta Uniune Sovietica, nu-si ascunde intentiile de a colabora pe viitor doar cu acele state care vor face „alegerea corecta”. Aceasta alegere sustine ministrul rus de externe Serghei Lavrov, trebuie sa considere Moscova un "partener privilegiat". Cu alte cuvinte oferta rusilor suna cam asa: ori NOI, ori NATO. Eventuala intrare a Ucrainei si Georgiei în NATO va insemna o strapungere geopolitica uriaşa, transmite agentia de stiri ITAR-TAS punctul de vedere al sefului diplomatiei de la Moscova. Mingea va fi de acum in terenul celor doua state, alegerea lor viitoare permitandu-i Rusiei sa decida in ce fel să-si apere interesele si securitatea pe scena politica internationala. Si cu toti stim ce inseamna in viziunea Moscovei acest lucru. Romania a ales si de atunci s-a vazut in ce directie au mers relatiile Moscova-Bucuresti. Forumul Marii Negre a demonstrat cat de mult respecta Rusia pe cei care au alte puncte de vedere. Dealtfel, dupa 1991 democratia a fost in aceasta tara doar un concept pe hartie, puternic contestat de opinia internationala. In schimb lucrul acesta nu l-a impiedicat pe presedintele Putin sa-l atentioneze pe Bush: „Rusia nu este Armenia. Vedeti-va de treaba voastra.”